Vasile Marius Cozma

16 octombrie, Ziua Mondială a Alimentaţiei

2011-10-24T08:42:00.000-07:00

În fiecare an, la 16 octombrie, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) celebrează Ziua Mondială a Alimentaţiei. Scopul Zilei mondiale a alimentaţiei, proclamată în 1979 de către Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO), este să avertizeze opinia publică asupra importanţei hranei şi să întărească solidaritatea în lupta împotriva foametei, malnutriţiei şi sărăciei. Ziua marchează data fondării FAO în 1945. În 1980, Adunarea Generală a aprobat sărbătorirea Zilei, considerând că „hrana este o condiţie a supravieţuirii şi bunăstării omului, o nevoie umană fundamentală” (rezoluţia 35/70 din 5 decembrie).
Tema din acest an propusă de FAO pentru Ziua Mondială a Alimentaţiei este: Uniţi împotriva foametei/Preţul alimentelor – de la criză la stabilitate.

Gille Fumey / Geograf francez - Despre alimentatia locuitorilor

2011-10-09T04:58:00.000-07:00

Jean Paul Charvet - geograf francez - "Despre Alimentatie"

2011-08-20T02:31:00.000-07:00

http://vimeo.com/20789594

Jean Robert Pitte - geograf francez contemporan

2011-08-12T12:11:00.000-07:00

- vorbim despre cartea sa Le ciel ne va pas nous tomber sur la tete scrisa impreuna cu Sylvie Braudel

Jean-Robert Pitte : "le ciel ne va pas nous tomber sur la tête" Vidéo LCIWAT sélectionnée dans Actualité

Geografia alimentelor (fr.) .....

2011-08-04T00:49:00.000-07:00

Despre Mondializarea alimentelor (fr.)

2011-08-03T23:55:00.000-07:00

Despre Facultatea de Geografie si Geologie din Iasi

2011-08-02T02:11:00.000-07:00

Atlasul teritorial al Romaniei

2011-08-02T01:59:00.000-07:00

http://www.mdrl.ro/_documente/atlas/index.htm

Geografie umana generala

2011-08-02T01:47:00.000-07:00

Autori: Prof.univ.dr. Octavian Groza, Prof.univ.dr. Ionel Muntele

Testeaza-ti cunostintele de geografie !!!

2011-01-25T11:02:00.000-08:00

The Traveler IQ challenge ranks geographic knowledge of cities such as: Lexington, San Jose or Anchorage by comparing results against 6,529,051 other travelers. Brought to you by TravelPod, a TripAdvisor Media Network member

Colocviul european de Geografie cantitativa si teoretica (2011)

2011-01-03T06:14:00.000-08:00

Save Earth - Games online

2010-09-19T03:23:00.000-07:00

http://www.mapsofworld.com/games/saveearth/

Joc de cultura generala. Joc in limba engleza cu intrebari de geografie. Foarte placut si util celor mici dar si celor mari.

New GAMES - World Explore

2010-09-19T03:19:00.000-07:00

http://www.mapsofworld.com/games/exploreworld/

Joc de cultura generala. Joc prin care ne putem dezvolta deprinderi specifice geografie. Joc pentru invatarea tarilor globului.

Sistem mondial de monitorizare a cutremurelor

2010-09-18T14:18:00.000-07:00

Arată principalele zone seismice si momentele de activitate seismica de pe glob. Dati click pe link:

http://www.iris.edu/seismon/

Saint Die des Vosges - Capitala Mondiala a Geografiei

2010-09-08T10:27:00.000-07:00

Pentru mai multe detalii dati click http://fig-st-die.education.fr sau http://www.saint-die.eu/accueilfig?8103c1f44b5b28736987e41a4f6107fb=090859cd6b5b9d46bcc2346e5254f1e6

EVOLUŢIA ŞCOLII ROMÎNEŞTI

2010-07-07T09:10:00.000-07:00

Studiul PISA

Concluzii ale analizei cauzelor

Anul 1940 – Învăţământul obligatoriu de 4 ani

Problemă:

Un ţăran vinde un sac de cartofi cu 50 lei.

Costurile de producţie se ridică la 40 lei.

Calculează profitul.

Anul 1960 – Învăţământul obligatoriu de 7 ani

Un ţăran vinde un sac de cartofi cu 50 lei.

Costurile de producţie se ridică la 4 cincimi din preţul de vânzare.

La cât se ridică profitul ţăranului?

Se interzice utilizarea abacului!

Anul 1990 – Învăţământul obligatoriu de 10 ani

Un economist agrar vinde o cantitate de solanum tuberosum subteran cu o

sumă de bani B. B are mărimea 50. Din elementele B – b, rezultă că b=0.

Mulţimea costurilor de producţie P are o mărime cu 10 elemente mai mică decât mulţimea B.

Reprezentaţi mulţimea P ca mulţime–parte a mulţimii B şi haşuraţi mulţimea rezultantă R, potrivit următoarei întrebări: cât de mare e profitul?

Se interzice utilizarea minicalculatorului.

Anul 1995 – Învăţământul liber Waldorf

Desenează un sac de cartofi şi cântă în acest timp un cântecel.

Anul 2006 – Învăţământul incluziv

Un ţăran vinde un sac de cartofi cu 50 RON.

Costurile de produc?ie se ridică la 40 RON.

Profitul se ridică la 10 RON.

Să se sublinieze cuvântul cartofi şi să se discute despre el între colegii din medii culturale diferite.

Se interzice utilizarea armelor.

Anul 2010

un injiner agronom vinde un sag de gardofi cu 25 euro. gosdurile sund de 5 euro. profidul este de 20 euro. selegdeaza dermenul gardof si maileaza solutia in formad pdf la clasa 2a@scoala.euroba.

Onul 2015

sori, nu mai egzisda gardofi!

doar vrenci vraiz la mec donelts !

draiasga brogrezul!

Sfârşit(ul)!

(PPS de Lucreţia Şirinianu)

Romania 1989 - 2009 vazuta Neagu Djuvara

2010-06-24T03:17:00.001-07:00

De ce m-am întors în România

2010-06-24T01:05:00.000-07:00

Sandra Pralong

Imaginea romanilor despre tarile din Vest este aproape exclusiv pozitiva, lucru confirmat de numeroase sondaje. Si totusi, mii dintre ei, care ar putea avea cariere stralucite in strainatate, decid sa revina si sa traiasca in Romania. Care sint diferentele dintre „aici” si „acolo” si ce putem invata din experienta celor care au ales sa se intoarca? Opiniile unor romani nu de putine ori celebri cu privire la viata in strainatate alterneaza permanent cu perceptia pe care acestia o au asupra tarii lor si a destinului ei, intr-un incitant volum ce izbuteste sa puna fata in fata realitatile autohtone si straine.

Printre cei care semneaza textele din volum se numara Sorin Alexandrescu, Ion Vianu, Mihaela Mihai, Leonard Doroftei, Dinu Zamfirescu, Gheorghe Zamfir, Principesa Margareta a Romaniei, Irina Cajal, Radu Gabrea, Mariana Nicolesco, Dan Chisu, Neagu Djuvara.

„Mi‑as dori ca, printre rinduri, aceasta carte sa ne imbie sa ne „indragostim din nou de Romania!”. Stiu ca, in ultimul timp, a devenit de bonton mai curind sa ne denigram tara, dar cred ca, atunci cand o privim prin ochii unor oameni de succes care au ales sa se intoarca si sa traiasca aici, putem redobindi acea stare de iubire. Chiar daca unii dintre autorii paginilor nu sint tocmai blinzi cu ce au gasit acasa in Romania, citind povestea fiecaruia descoperim noi motive (si maniere) de a o iubi, de a o parasi si, in final, de a reveni totusi la ea...”

(Sandra Pralong)

Bunul simt ca paradox

2010-06-19T20:00:00.000-07:00

de Alexandru Paleologu

Eseistul si criticul se caracterizeaza printr-o puternica originalitate. Alexandru Paleologul este descendentul acelor intelectuali romani din prima jumatate a secolului XX care au pariat pe luciditate impotriva oscurantismelor de tot felul. A destramat cu eleganta si ironie aluziile nationaliste si deopotriva pe cele comuniste. Democrat, iluminist si rationalist, a ilustrat, ca putini alti ca noi, o anumita traditie a spiritului galic. Paradoxurile gandirii lui Alexandru Paleologu sunt in definitiv niste solutii foarte simple, desi neintrevazute de altii.

Memorii

2010-06-19T19:42:00.000-07:00

de Valeriu Anania (IPS Bartolomeu)

Scrise cu remarcabil talent de povestitor, Memoriile lui Valeriu Anania acopera o lunga perioada, din anii '30 ai epocii interbelice, cind, adolescent fiind, frecventa cursurile Seminarului Teologic Central din Bucuresti, si pina in 1993, cind este ales arhiepiscop.

– Fragment –

Dupa mai multe incercari de o parte si de alta, ancheta s'a concentrat asupra relatiilor mele cu Radu Gyr si a "ajutoarelor" pe care i le dadusem acestuia. "Ajutorul legionar" era socotit una dintre cele mai vii si mai acoperite activitati reactionare. Definitia era foarte larga; ajutorul putea fi material sau moral, bani, mincare, gazduire, in genere orice fel de asistenta, chiar un sfat, o indrumare sociala si, pina la urma, simplul fapt ca intre doi sau mai multi presupusi legionari ar fi existat o legatura cit de cit. Ancheta nu parea deloc interesata de faptul (sau explicatia) ca intre mine si Radu Gyr existase o legatura – si o prietenie – nu de la legionar la legionar, ci de la scriitor la scriitor sau, in ultima instanta, de la om la om. Konig era informat – si destul de bine informat! – ca Gyr bause si mincase in casa mea, ca-i dusesem cadouri la spital, ca intervenisem la Arghezi pentru reintrarea lui in literatura, ca "activasem" pentru supravietuirea si infiltrarea lui in societatea socialista.

In sufletul meu incepeau clatinarile, unele prabusiri. De unde stia Securitatea atitea amanunte? Reveneam in celula, imi scormoneam amintirile, le confruntam cu dosarul si-mi descopeream prieteni in teancul de file pe care anchetatorul le tot rasfoia si dupa care conducea interogatoriul. Si daca acesti prieteni au spus, pe ce cale au ajuns sa spuna? Ca agenti informatori, sau fusesera si ei arestati si siliti sa marturiseasca? Gindurile acestea imi intunecau zilele, uneori si noptile. Capitolul acesta, al lui Radu Gyr, a durat, cred, vreo doua-trei saptamini; nu tagaduiam ca l-am asistat pe poet in unele trebuinte, dar nu recunosteam nicicum ca aceasta ar fi avut cumva semnificatia unui "ajutor legionar". Dar nici nu era nevoie de recunoasterea mea. Anchetei ii trebuiau doar fapte recunoscute; calificarea faptelor ii apartinea Securitatii, procurorului, tribunalului.
Momentele cele mai grele intr'o ancheta penala sint acelea in care trebuie sa vorbesti nu despre tine, ci despre altii. Din clipa in care ti se pare ca ai fost implicat intr'un delict oarecare, orice mentiune de nume proprii poate insemna implicarea acelor persoane in cauza ta, arestarea, anchetarea si condamnarea lor. Cu toata legea secretului, Konig nu mai facea o taina din aceea ca foarte multi insi din Patriarhie fusesera arestati, dar eu nu stiam daca trebuie sa-l cred sau nu. Doar mai tirziu aveam sa aflu ca in aceeasi noapte de 12/13 iunie mai fusesera ridicati parintele arhimandrit Sofian Boghiu, parintele protosinghel Felix Dubneac, ieroschimonahul-scriitor Daniil Sandu Tudor, profesorul Codin Mironescu; ceva mai tirziu, arhimandritul Grigore Babus, preotul profesor Dumitru Staniloae, profesorul Teodor M. Popescu. Toti acestia, mai de aproape sau mai de departe, erau legati de patriarh si Patriarhie, erau oamenii Bisericii, iar numele lor apareau destul de des in intrebarile lui Konig sau mentiunile veninoase ale lui Enoiu. Si iata ca acum, la un moment dat, mi se punea intrebarea daca si cit l-a ajutat patriarhul insusi pe Radu Gyr. Era pentru prima oara cind numele lui Justinian era implicat direct in ancheta. Am tagaduit. Negatia intr'o ancheta la Securitate e aproape o obligatie morala a celui intrebat, si ea dureaza fie pina la epuizarea rezistentei fizice, in caz de tortura, fie in fata unor evidente zdrobitoare pe care anchetatorul ti le pune in fata. (In cazul din urma, unui preot i se face si cuvenita morala: – Pai cum, parinte, asa scrie la sfinta carte, sa minti? Si va suparati pe noi cind va spunem ipocriti!). Konig m'a turtit cu o droaie de amanunte asupra timpului si modului in care eu primisem pachete cu alimente din camara patriarhului si i le transmisesem lui Gyr. Fireste, n'am mai putut tagadui faptele, dar am dat o explicatie: Patriarhul obisnuia ca la marile sarbatori – in special la Craciun si la Pasti – sa ofere membrilor familiei lui si colaboratorilor mai apropiati pachete cu alimente si vin. Printre acestia ma numaram uneori si eu, dar niciodata nu eram instiintat din vreme si-mi faceam, ca de obicei, propriile mele cumparaturi si pregatiri cu doua-trei zile inainte. Cadourile patriarhului se distribuiau doar in ajunul sarbatorii respective, asa incit pachetele ce-mi reveneau imi erau un plus cu care nu aveam ce face, deoarece imi facusem deja cumparaturile. Asa m'am hotarit ca, la rindul meu, sa le ofer unuia care are lipsa de asemenea bunatati si i le-am dat lui Radu Gyr. Asadar alimentele proveneau, intr'adevar, din camara patriarhului, dar ele imi apartineau si, ca atare, eu si nu patriarhul era autorul acelor daruri. Daca uneori i-am dat lui Gyr sa inteleaga altfel (date fiind calitatea alimentelor si ambalajul), a fost numai spre a nu-l face sa se simta cumva umilit. Konig mi-a ascultat explicatia si a consemnat-o, apoi m'a privit cu niste ochi care oscilau intre admiratie si ura.
Doar la Aiud aveam sa aflu, din contactele cu doctorul Sirbulescu si altii, ca Securitatea imi cauta un "lot" in care sa ma implice si sa ma trimita la tribunal. O vreme figurasem in lista "lotului Gyr" (Sirbulescu imi vazuse numele acolo), dar pesemne ca anchetatorii s'au razgindit; in "lotul Gyr" eu nu puteam sa fiu decit mai pe la coada, iar ei imi cautau un loc de frunte, pentru un proces cu rasunet. Ancheta s'a concentrat apoi asupra grevei de la Cluj, din 1946, pe care tinea cu orice pret sa o prezinte drept actiune legionara condusa de un legionar. Documentele vechi de la dosar (le vedeam pe masa ingalbenite de vreme) pareau a nu ajuta prea mult. Erau acolo si discursurile mele de la Colegiul Academic, stenografiate probabil de agentii strecurati in sala; nici din ele nu transpira vreo atitudine legionara. Doar la Ploiesti, citindu-mi dosarul inainte de proces, aveam sa ma lamuresc ca declaratiile lui Nicolae Petrascu si Nistor Chioreanu (conducatorii organizatiilor legionare subterane ale acelor vremi) ii facusera Securitatii imposibila catalogarea grevei de la Cluj sub semnul Garzii de Fier. Au renuntat.
Cind sa fi fost? prin octombrie? prin noiembrie? Pierdusem notiunea timpului si nici acum n'o pot restaura. In dupa-amiaza aceea avusesem ancheta lunga, pina catre ora stingerii, si refuzam cu indaratnicie sa-mi recunosc "instigatia" de la Tirgoviste-Viforita. Enoiu venise de citeva ori in camera de ancheta si susotise ceva cu Konig. Intr'un tirziu a intrat acolo un sergent, mi-a pus, ca de obicei, ochelarii negri, dar am bagat repede de seama ca in loc sa ma duc la celula (stiam drumul atit de bine, numarul exact de pasi in fiecare directie) ma purta pe niste coridoare necunoscute, apoi am coborit pe o scara.

Cind mi s'au luat ochelarii, mi-am dat seama ca ma aflu in camera de tortura. Inca de pe scara auzisem un vijiit sinistru; era injectorul de pacura al sistemului calorific; acum aveam nu numai in urechi acel vijiit, care crescuse enorm, ci si in fata ochilor flacarile ce tisneau din injector, ca intr'o gura de iad, napustindu-se spre cazan. Camera de tortura se afla deci la subsol, in centrala termica a cladirii.
Mi s'a poruncit sa stau jos, pe podeaua de ciment. Erau acolo Enoiu, Konig, un ofiter balan, cu pistrui, despre care auzisem ca e "seful batailor", si un alt ofiter in care am banuit – iarasi de prin auzite – un medic. Acestia sedeau in dreapta mea. Din stinga am auzit o voce puternica, rinjind a batjocura:
– A-haa, asta e cu barba!
Era o namila de om, de peste doi metri. Doar in pantaloni si maiou, isi arata pulpele bratelor, groase, cu muschi puternici, si trasnea demonstrativ o vergea pe nu stiu ce, masa sau altceva. Cu el mai erau doi, nu tot atit de voinici. Acesta trebuie sa fie faimosul Brinzaru, mi-am zis, batausul profesionist al Securitatii, care chinuise gereratii de osinditi. Am inceput sa ma rog in gind si i-am cerut lui Dumnezeu ca tot ce se va intimpla sa fie intru rascumpararea, cit de cit, a pacatelor mele celor multe.
Mi s'a ordonat sa-mi las in jos pantalonii si izmenele si sa-mi scot pantofii. Cu o funie mi s'au legat picioarele unul de altul, pe la glezne, cu alta mi s'au legat miinile in fata, apoi mi s'au petrecut genunchii printre ele, iar pe sub ei mi s'a virit o ranga de fier. Doi insi au ridicat ranga de capete si m'au purtat mai intii spre gura cuptorului (am simsit o arsita grozava, a flacarilor ce suflau nebuneste), apoi intre doua capre de lemn pe care se rezemau capetele rangii. Trupul mi se rasucise cu capul in jos, incepeam sa simt singele in timple.

Apropiindu-se, Enoiu mi-a pus o intrebare, ce stiu eu despre banii pe care patriarhul ii are in bancile din strainatate. Nu stiam nimic, atunci auzeam intii de asa ceva. La un semn, Brinzaru m'a trasnit cu vina de bou peste talpi. Mi s'a cutremurat tot trupul de durere.
– Spune! a zis Enoiu.
– Nu stiu, domnule, nimic! am raspuns.

Au inceput loviturile, una dupa alta, date mai intii de Brinzaru, din dreapta, apoi de celalalt, din stinga. Cel de al treilea tinea de capatul funiei in asa fel incit, cumpanit pe ranga, trupul sa-mi stea cu capul cit mai jos si talpile in bataia vergelelor. Imi propusesem sa fac toate eforturile posibile sa nu pling, sa nu ma vaiet, sa nu tip, sa nu urlu. Gemeam numai si sopteam: Pentru pacatele mele! pentru pacatele mele!... Cite lovituri sa fi fost? Am lesinat.
M'au trezit turnindu-mi peste cap o galeata cu apa rece. Trupul imi tremura tot. Enoiu s'a apropiat iarasi si m'a intrebat despre ce stiu eu in legatura cu afacerile banesti ale patriarhului pe santierele de lucru ale Patriarhiei, tranzactiile lui cu inginerii si antreprenorii... Nu stiam nimic, nici nu-l banuisem pe patriarh. Brinzaru a prins a ma lovi cu alta vergea, peste dosul descoperit, si probabil ca m'a batut pina ce a ostenit, ca de la un moment dat loviturile imi veneau de la celalalt. Am lesinat iarasi si din nou m'au trezit cu apa.
– Te-ai hotarit sa spui? a strigat Enoiu.
Brinzaru a revenit cu loviturile la talpi, un timp, apoi tovarasul lui mi-a aruncat o pinza uda peste fund si m'a batut de-mi plesnea pielea, pe urma n'am mai simtit usturimea, dar ma dureau grozav incheieturile miinilor, strinse de funie, unghiile fiecarei miini se infipsesera in cealalta. Li s'a poruncit calailor sa schimbe vergelele; Brinzaru ma lovea puternic peste talpi. La un moment dat am auzit vocea lui Enoiu:
– Dati-i la doua ciocane!...
O ploaie de lovituri, din amindoua partile, ritmic, ca pe nicovala potcovariei, s'a napustit pe talpile mele. Atunci am inceput sa urlu, si-mi era rusine de mine, si nu voiam sa urlu, si urlam ingrozitor – imi dadeam bine seama – si muscam aerul si simteam nevoia sa-mi infig dintii in ceva si am nimerit, zvircolindu-ma, piciorul celui ce tinea de capatul funiei si l-am muscat de pantalon si i-am auzit injuratura, apoi am lesinat din nou.

– Spui? a zis Enoiu.
Si nu aveam ce spune.
Atunci mi-au pus pantofii in picioarele deja tumefiate, au luat rangi grele de fier si m'au lovit cu ele peste talpile pantofilor, si durerea de acum era mult mai cumplita decit cele de dinainte: cind imi izbeau calciiele simteam lovitura in cap, scursa prin sira spinarii, si ostenisem urlind si-mi ziceam ca mor.

M'au lasat. Din ce a urmat nu-mi mai aduc aminte decit ca doi "caralii" ma duceau, orb, de subsuori pe scara si eu incercam sa merg si pantofii nu-mi mai sedeau in picioare si i-am pierdut pe trepte. M'au purtat pe sus, m'au zvirlit gramada in mijlocul celulei si au inchis usa binisor. Linga mine lasasera si pantofii, ale caror fete erau sfisiate de presiunea rangilor.

O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri

2010-06-18T14:28:00.000-07:00

Neagu Djuvara

Dati click pe urmatorul link si ascultati intreaga carte:

http://istoria-romanilor.blogspot.com/2009/12/neagu-djuvara-o-scurta-istorie.html

Asta da .....

2010-06-18T13:19:00.000-07:00

"SUNT UN PĂCĂTOS, PĂRINTE !!!"

de I. Minulescu

La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam sfios
Şi se roagă: - Fie-ţi milă
De un suflet păcătos!
Chiar în săptămâna mare
Când tot omul e smerit
Şi posteşte cu-ndurare,
Uite, am păcătuit!
- Ai furat? Întreabă popa
- Nu prea sfinte! Fără vrere
M-am dat răului şi hopa
În grădină c'o muiere!
- Vai de mine, vai de mine...

Greu păcat ai săvârşit...
Însă dacă-mi spui cu cine,
Poate vei fi mântuit.
- Nu pot, a răspuns Arvinte
Să-mi fac chinul şi mai greu
Nu pot s-o divulg Părinte
Că mă bate Dumnezeu!
... Era'naltă şi frumoasă,
Părul blond şi ochi de jar,
Gură dulce, voluptoasă,
Dinţii de mărgăritar...
- Nu cumva ai fost cu Tantzi
Din Smârdan, de peste drum?
- Nu pot s-o divulg că Domnul
Mă trăzneşte chiar acum!
... Şi-avea flori la cingătoare,
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocel de fată mare,
Numai bună de iubit...
- Poate-ai fost cu Mitza Creatza
Cea uşoară că un fulg?
- Cere-mi tot, ba chiar şi viaţa,
Însă nu pot s-o divulg!
... Durdulie, 'mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în braţe-odată,
Ai simţit în vine foc!
- Măi Arvinte-ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun?
- Oh! Degeaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun!
O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat!
- Bine, du-te, meditează,
Şi vii mâine mai dispus,
Domnul să te aibe-n pază!
- Sărut dreapta! Şi s-a dus.
Ajungând în colţ, ca vintu'
S-a-ntâlnit cu Calistrat
Care ntreaba: - Ei, Prea Sfântul
De păcat te-a dezlegat?
- Încă nu! Răspunse Arvinte
Foarte vesel şi vioi,
Dar aflai de la Părinte
Încă trei adrese noi!

Impresionat !

2010-06-03T12:30:00.001-07:00

Avem timp

2010-06-03T08:11:00.000-07:00

Avem timp Octavian Paler
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.